Înapoi la listă

INTERVIURILE ARTIZANII OLFACTIVI

"Pasiuni literare și olfactive" cu CLAUDIU SFIRSCHI-LĂUDAT

Cărți și parfumuri.

Literatură și miresme.

Simțiri literare și emoții olfactive... 

Două conjuncturi ce valsează una în jurul celeilalte. Și fiecare dintre acestea ne creează imagini interioare extraordinare atunci când ne cufundăm în lumea lor. Amândouă pot stârni emoții dintre cele mai diverse...trăiri intense, suferințe și bucurii, agonie și extaz. Și amândouă ne învăluie prin puterea unui singur cuvânt ce le caracterizează devenirea: POVESTE.


Pentru că da. Scrisul se naște dintr-o poveste. Trăită sau imaginată. Iar a crea un parfum înseamnă exact același lucru. Fiecare parfum are o poveste ce aşteaptă să fie descoperită de către cei ce sunt dispuși și pregătiţi să o descopere.

Ingredientele ce alcătuiesc parfumurile, esenţele ce se îmbină perfect cu propria noastră personalitate, ne trezesc amintiri, pasiuni sau ne învăluie în mister.

Unii parfumieri își descriu parfumurile ca fiind scrisori adresate prietenilor, unde în loc de cuvinte, folosesc esenţe. Și ce poate fi mai personal și mai plin de profunzime decât o scrisoare…olfactivă?!

Pe de cealaltă parte îmi place să mă gândesc că scriitorii sunt maeștri ai emoțiilor prin modul în care știu să își aștearnă povestea pe hârtie, iar esențele, ingredientele utilizate de ei sunt bine-nțeles, cuvintele. Iar atunci când scriitorii îmbină arta condeiului cu pasiunea pentru lumea olfactivă, rezultatul este de-a dreptul spectaculos.

Un astfel de exemplu este și Osmé – The Perfume Review, revistă de cultură olfactivă, născută din pasiunea scrisului și emoția mirosului. Creatorul acesteia este scriitor, traducător, autor dramatic și, așa cum ați intuit, sedus iremediabil de lumea olfactivă.

Numele său este Claudiu Sfirschi-Lăudat și putem spune cu mândrie că este unul dintre cei mai dragi prieteni ai noștri. Născut în noiembrie 1977, în localitatea Târgu Jiu, Claudiu Sfirschi-Lăudat a absolvit Liceul Pedagogic „Spiru Haret” din Târgu Jiu, continuând cu studii la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității Bucureşti. A beneficiat de o bursă Θ.Υ.Ε.Σ.Π.Α pentru studierea limbii neogreceşti la Universitatea din Atena.

Din anul 2009, este directorul Fundației Culturale Grecești, al cărei scop este promovarea culturii grecești în România. Pe lângă această ocupație, desfășoară o bogată activitate ca jurnalist, redactor, traducător și manager cultural. Cele mai recente traduceri ale sale sunt: Makis Tsitas, Martor mi-e Dumnezeu, apărut la Editura ART, în 2019, Dramaturgie contemporană greacă, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” & Revista „Teatrul azi” (supliment), 2019, Amanda Michalopoulou, Aș vrea, Editura Minerva, 2019.

În plus, a tradus și piese de teatru, fiind el însuși autor dramatic: Obsesii (ARCUB), Repetiția vieții mele (Teatrul Nottara), O istorie anonimă (Teatrul Radiofonic, RRC), Scufița Verde (Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad). Activitatea sa de traducător a fost răsplătită, în anul 2008, cu Premiul pentru cea mai bună traducere din greacă într-o limbă străină, acordat de Societatea Elenă a Traducătorilor de Literatură din Atena pentru traducerea romanului Şase nopţi pe Acropole de Yorgos Seferis (Editura Omonia, 2007). Dintre proiectele culturale recent desfășurate (iulie-noiembrie 2019), amintesc seria de podcasturi Față/Verso, realizată împreună cu Simina Popa, în cadrul unui proiect inițiat de Fala Português!, în parteneriat cu Cărturești și cofinanțat de AFCN.

Acum că l-ați cunoscut pe Claudiu prin intermediul referințelor sale de excepție, vă invit să surprindem puțin și din latura sa personală, descoperindu-i înclinațiile olfactive și încercând totodată să intuim și o parte din emoțiile ce îl alcătuiesc. 

Așadar, dragă Claudiu, în care dintre următoarele preferințe olfactive te regăsești? Apă de toaletă sau apă de parfum?

Recunosc că fac parte din categoria celor care preferă ca mirosul să fie persistent. Nu puternic, ci persistent, adică să mă însoțească de dimineața până seara, ba chiar să mă surprindă și a doua zi. Desigur că apreciez orice creație originală, oricât de evanescentă ar fi ea, însă, pentru uzul personal, recurg la mirosurile bântuitoare, care să mă surprindă pe toată durata zilei prin prefacerile și întorsăturile lor. Așa că aleg versiunea apă de parfum, extract de parfum sau chiar un ulei parfumat.

Și care este modalitatea de a-ți alege parfumul? Te lași condus de poveste și apoi optezi pentru acea creație olfactivă sau mergi pe puterea instinctului și alegi spontan?

Ehe, aici e lucrarea unui diavol mic ce începe să-mi scurme prin simțiri îndată ce miros ceva ce nu-mi mai dă pace sau când, citind despre un parfum, „simt” că mi-ar plăcea. A fost o perioadă când m-am aflat în căutarea parfumurilor „istorice”, încercând să înțeleg și să simt cum a evoluat parfumeria – atât olfactiv, cât și cultural. Acum sunt în căutarea parfumului „ideal”, dar, așa cum știe orice împătimit al parfumurilor, căutarea asta nu se încheie nicicând. Și e ceva firesc, de vreme ce suntem diferiți de la o zi la alta, adăugând încă ceva persoanei noastre cu fiecare zi trăită. Parfumul nu e ceva stabil, ci se schimbă după stări și amintiri, le (re)creează, le hrănește, le provoacă – pe scurt, e o sumă a lor.

Așa este. Cu fiecare zi lăsată în urmă adăugăm câte ceva în plus întregii noastre construcții. Suntem mereu mai mult și totodată diferiți. Și poate și mai selectivi în alegerile pe care le facem. În materie de creații olfactive, cât ești de selectiv? Și care ar fi ingredientul preferat pe care îl descoperi cu plăcere într-un parfum? Sau poate că sunt mai multe...

Lavandă

E greu să aleg unul sau doar câteva. Totul depinde de asocierea lui – sau a lor. De pildă, nota de lavandă, care îmi place foarte mult. Păi, cum se schimbă ea, câte nuanțe în plus nu-i aduce asocierea cu vanilia și ambra într-un parfum precum Pour un homme de la Caron?! 

La fel se întâmplă cu versatilul și, din păcate, banalizatul trandafir, care are o bogăție olfactivă inepuizabilă. Dacă îi mai adaugi fie și un strop dintr-un alt ingredient, deja obții un parfum complex.

Așadar, fiecare ingredient mi se pare a fi un univers în sine, cu fațete nenumărate, care te pot surprinde de la o mirosire la alta. Dar să nu fac pe simandicosul și să aleg, totuși, un ingredient. Acum – cine știe încotro o să mă poarte nasul peste câteva luni?! – mă atrage moscul și caut compoziția perfectă. Până una-alta, m-am oprit asupra compoziției talentatului Marc-Antoine Corticchiato: Musc Tonkin de la Parfum d’Empire. Dar căutarea nu este încheiată...

Musc Tonkin de la Parfum d’Empire

Căutările fac parte cumva din rutina noastră de zi cu zi. Fie că suntem în căutare de inspirație, fie că încercăm să găsim soluții pentru ceva anume, “a căuta” ne definește. Claudiu, în căutările tale olfactive, ai mirosit vreodată vreun parfum care ți-a creat repulsie? Ai îndrăznit să-l pui pe piele?

Hmmm, e complicat de răspuns... Când circuli cu mijloacele de transport în comun, nasul ți-e asaltat de numeroase mirosuri neplăcute, care – vrei, nu vrei – ți se lipesc și de piele. Cultivat după preceptele olfactive ale civilizației noastre, îi împărtășesc și eu repulsiile, așa că mi se par dezagreabile damfurile de urină, excremente și mizerie. Aminteam mai sus de mosc; unele notele ale lui nu sunt departe de mirosurile umane. N-am mirosit mosc natural, dar, trecând cu nasul prin creația lui Marc-Antoine Corticchiato, am o bănuială...

Marc-Antoine Corticchiato este parfumierul senzualității. Caută mereu ca în creațiile sale să existe și acea tentă ușor animalică, care să imprime celui ce le poartă o notă de mister, seducție și subjugare. În general, am observat că această zonă a parfumeriei de nișă - pentru că Marc-Antoine Corticchiato aparține fără doar și poate acesteia - tinde să-și surprindă clientela și să iasă din tiparele simplității. Ce înseamnă însă pentru tine parfumul de nișă? Și cum ai descrie la nivel personal acest concept?

Parfumul de nișă este o întoarcere la creația autentică în parfumerie, o recuperare a statutului de creator-artist al parfumierului și o eliberare de legile marketingului. Din anii ’80 încoace, aici s-a mutat creativitatea, deși vedem în ultima vreme că și casele mari, mainstream, prezente în magazinele Sephora sau Douglas, se străduiesc să recupereze o tradiție aproape uitată, fie prin întoarcerea la materiile prime naturale, fie angajând un parfumier exclusiv, fie creând parfumuri la comandă.

Aici, aș vrea să fac câteva precizări. Există un oarece snobism printre clienții caselor de nișă, care consideră că numai acestea oferă creații originale, dar uită că nume mari ale parfumeriei au creat și pentru casele tradiționale. E ca și cum ai nega niște repere definitorii ale istoriei. E adevărat că, în ultima vreme, dai mai mult peste clone, variațiuni și diluări în lanțurile de parfumerii mainstream, dar nu înseamnă că nu poți descoperi acolo adevărate comori. Noul nu înseamnă întotdeauna un spor de originalitate sau de calitate. Apoi, mai sunt și prețurile prohibitive ale unor case de nișă. Poate că ele sunt justificate în mare măsură de calitatea ingredientelor, dar mi-e teamă că asta face parte și dintr-un elitism și snobism care spun că tot ce e scump e și bun. Dar întrebai ce înseamnă pentru mine această idee a parfumeriei de „nișă”. Ei bine, un loc al experimentelor, al unor combinații neașteptate și îndrăznețe pe care, recunosc, nu le pot găsi în parfumeria mainstream actuală. Cu alte cuvinte, un pas spre găsirea acelui parfum ideal de care vorbeam mai sus.

Parfumeria de nișă este într-adevăr un concept al experimentării și al combinațiilor surprinzătoare. Pentru că parfumierii, creatorii de emoții olfactive au la dispoziție ceva extrem de prețios, un lux pe care parfumeria mainstream nu și-l permite: timpul. În parfumeria de nișă primează definirea impecabilă a produsului finit și implicit efectul pe care acesta îl va produce asupra viitorului posesor. În cea mainstream lucrurile trebuie să se miște mai repede, parfumurile sunt produse “în masă”, la prețuri cât mai accesibile, astfel încât categoria de consumatori să fie cât mai amplă și mai diversă. Desigur, asta nu înseamnă că parfumurile din piața mainstream nu sunt de calitate, ci doar că producția lor este accelerată ca să poată satisface cât mai rapid dorințele tuturor iubitorilor de miresme.

Și pentru că am ajuns la finalul călătoriei noastre prin lumea ta olfactivă am să te mai rog un singur lucru: să te gândești la un parfum care îți place, să îl descrii și să îl asociezi cu o personalitate internațională...

În călătoria mea pe firul istoriei parfumeriei, am poposit și în preajma unui clasic al acesteia: Eau sauvage de la Dior, creație a marelui Edmond Roudnitska

Edmond Roudnitska

Oricine dorește să înțeleagă evoluția parfumeriei, trebuie să se apropie măcar o dată de el, fiindcă avem aici nu doar o creație olfactivă inovatoare la vremea ei, ci și expresia unui concept, a unei viziuni intelectuale. Roudnitska duce parfumeria într-o direcție la care aceasta nu se gândise niciodată până atunci și nu prea des de atunci încoace – cu excepția lui Jean-Claude Ellena. E vorba despre o abstractizare a mirosului, de crearea unei Forme olfactive fără echivalent în natură, care se rupe cu totul de abordarea figurativă de până atunci.

Jean-Claude Ellena

Desigur, pasul fusese făcut de Ernest Beaux, pentru Chanel, cu No 5, dar nu așa de programatic și nici atât de elegant și de simplu. Și, oricum, nu în domeniul parfumeriei masculine, deși Eau sauvage este lipsit cu totul de gen. Roudnitska abstractizează și simplifică, dând naștere, în fond, unui construct intelectual care are miros. Ingredientele nu sunt multe – paleta lui Roudnitska nu era foarte largă – dar nu asta are importanță, ci impresia finală, atât de unitară, că aproape nu-i discerni elementele de legătură. Desigur, domină nota de iasomie, atât de dragă lui, iar asta mă duce cu gândul la Blue Jasmine și la Cate Blanchett, proaspătă și grațioasă, aproape diafană, un tip de frumusețe feminină care, cumva, în mintea mea, se leagă de Forma olfactivă inventată de Roudnitska.

Ne despărțim prin intermediul acestei diafane imagini a misterioasei Cate Blanchett, acompaniată în fundal de unul dintre cei mai titrați magicieni ai esențelor, Edmond Roudnitska... Și încercăm să vizualizăm acea Formă olfactivă pe care tu ți-ai imaginat-o atât de frumos.

Îți mulțumim pentru sinceritatea și deschiderea cu care ai ales să răspunzi acestor întrebări.

Cate Blanchett (sursa imdb.com)


Dacă dorești să ne lași impresiile despre acest articol, te așteptăm pe pagina de Facebook. Click AICI
Dacă dorești să primești pe email notificări despre articole noi, seminarii de parfumuri și promoții, te poți abona la newsletter-ul nostru AICI


Scris de Valentina Băințan
Data: 13 Iunie 2020